Testament

Se gandea la un cuvant pe care nu l-a inteles niciodata pana acum. Avand conotatii occidentale si osciland intotdeauna intre a-l scrie in stil romanesc sau in cel original, a fost de la inceput convinsa ca este un pretext inventat de parazitii sociali. Si, in ciuda explicatiilor detaliate si cat se poate de stiintifice pe care le-a cautat pentru a-l intelege, nu a putut vreodata sa-si inchipuie ca poate fi mai mult de o conspiratie a ipohondrilor mondiali. "It cannot touch me as i`m too smart and fair with myself."

Si, totusi, privindu-se acum in oglinda, la petele negre de sub ochi (oare cearcane de fumator doar?), la buzele pline, dar atat de crispate, la ridurile fine din colturile ochilor, cuvantul ii rasuna ca un ecou al varstei de 15 ani, de cand l-a auzit prima data. Privirea-i obosita cazu dezamagita pe robinetul rece. "Nu, nu sunt eu acolo."

Fusese mai devreme sa-si ia tigari. Sigur ca politetea rece nu este ceva neobisnuit. Nu poti constant zambi cand ceri tigari. Si apoi mastile pot deveni prea grele si nu poti respira sub ele. Le inlaturi pentru o secunda, cand crezi ca nu esti privit, si apoi le pui la loc. Si asta a facut si acum. Un zambet cordial rapid batranei care i-a tinut usa, un zambet deplin gandind la politetea frumoasa a celor de demult si apoi, deodata, un zgomot asurzitor de portelan spart cu furie. Urcand spre lumea ei inchisa, a tresarit speriata de rictusul buzelor sale cu o secunda in urma atat de senine, iar acum, ca si cum ar fi fost sfasiate de mii de gheare, strambate de ganduri de neconceput. A ezitat pentru o clipa sa urce o noua treapta si simti ca se inconvoaie sub greutatea plangerii de mila fata de ea insasi. Dar masca a aparut subit la loc si, cu o clipire rapida a genelor, a uitat totul. Ochii s-au uscat din nou si lumina a putut patrunde dincolo de ei.

Isi puse mainile sub apa rece pentru a-si limpezi ideile si a-si face curaj sa priveasca din nou. Lasa si dezamagita de slabiciunea ei, intoarse spatele fapturii necunoscute si iesi inchizand lumina neagra. Se indrepta apoi spre pat unde se lasa sa alunece pe perne. "Nu, nu pot fi eu."

Dar, daca e real? Daca neincrederea de pana acum in existenta adevarului din spatele acestui cuvant a izvorat doar din necunoastere? Si, sigur, necunoastere rezultata din lipsa de experienta proprie si palpabila in aceasta privinta. Daca, de fapt, aroganta si megalomania au facut-o sa se creada deasupra oricarui pericol cand, totusi, era la fel de vulnerabila ca oricine? Incerca sa caute in timp primele semne, poate chiar momentul aparitiei fiintei din oglinda. 1 an? "Nu, acum 1 an e prea tarziu." 2 ani? "Acum 2 ani stii bine ca mastile incepusera deja sa rugineasca." 3 ani? Atat de mult? 3 ani. Da, 3 ani si jumatate de oscilari constante intre promisiuni si incalcari deliberate ale lor. 3 ani de revolta alternand cu resemnarea acceptarii neputintei proprii. 3 ani de clipire deasa din gene si uitare la comanda. Privind in urma la informatiile adunate despre cuvant, incepu sa accepte ca 3 ani este o perioada care e plauzibil sa provoace transformari. Si nu de nodulul de la incheietura ii este teama, ci de privirea pierduta pe care a intalnit-o in oglinda, de masca sparta de mai devreme si ratacirea sinelui, de accesele de disperare si nodul din gat aparute cand indrazneste sa priveasca in ea insasi, de plansul pe care il simte mereu in prag de rabufnire si pe care ii este din ce in ce mai greu sa-l reprime.

Isi afunda fata in perne si inceta sa respire. Lumina negra o ardea si ii paru ca totul se sfarseste in acel moment. Rapid, fara inclestari, se abandona tentatiei de a renunta la tot. A avut indrazneala de a se pune contra lumii si a pierdut. A crezut ca poate indupleca omenirea sa respecte regulile, dar, in acelasi timp, a ras batjocoritoare si si-a luat avant deasupra tuturor. Acum, ca un Icar natang, simte cum ceara s-a topit si incepe caderea. 10 secunde. Toata greutatea lumii se scurge prin trupul ei si intra in asternuturi. Tone de ganduri ii apasa carnea si o duc in jos, catre minus infinit. 15 secunde. Exista alegeri pe care le faci la rascruce de viata. Le-a tratat mereu  superficial, increzatoare in propria-i fiinta. Stia cu tarie ca, indiferent de ceea ce alegea, lumea ii va apartine si o va putea modela dupa bunul plac. 20 secunde. Cand era singura cu pisoiul ei, ii era teama ca, daca va muri, vor trece saptamani pana o va gasi cineva, iara pisoiul n-ar fi avut nici o remuscare sa se infrupte din trupul ei intre timp. Vazuse ea asta intr-un film izvorat din cine stie ce minte bolnava. Acum simte un fel de usurare ca va fi gasita repede, imbalsamata si dusa rapid "acasa". Aerul Dunarii o va primi matern si poate va mangaia duios copilul ratacit. Va fi o moarta frumoasa. 25 secunde. Cu un ultim efort, isi aduna puterile si incerca sa domine instinctul. "Nu! Si de data aceasta, am decis!" Stia ca nu mai avea nevoie de forta pentru altceva asa ca nu se menaja. Luptand cu reflexul si arsura crescanda din plamani, simtea inclestarea ca pe o ultima batalie pe care trebuia sa o dea cu lumea."Este decizia mea si voi reusi! Veti vedea!" Apoi, de nicaieri, incolti iara ideea de mai devreme. Lupta inceta brusc si, naucita de lovitura, se privi. "Oare?"

Se ridica brusc si se indrepta incordata spre oglinda. Lumina neagra o invalui si o imbratisa. Cealalta o privea la randul ei, nesigura si speriata. Statu cateva secunde, temandu-se de ceea ce va urma, apoi zambi. Si, cand oglinda ii intoarse zambetul, simti cum o cuprind valuri de duiosie, iar lacrimile ii inundara ochii.

Eterna lupta cu ea insasi, cu mici victorii si mari infrangeri, crease faptura din oglinda. Uitand sa traiasca, pornise la razboi cu cea care trebuia sa-i fie cea mai apropiata fiinta. Privind constant, ca obiectiv, lupta cu lumea, si-a declarat razboi secret ei insasi si nu a ezitat sa foloseasca toate armele de care a putut dispune.

Ne nastem singuri, murim singuri. Si, totusi, cat de singuri suntem cand suntem singuri?

Fantezie abstinenta

E tarziu. Sunt obosita si vreau sa ajung acasa. Ca de fiecare data cand nu am chef sa fiu pe strada, blestem inexistenta teleportarii. As fi vrut ca cercetatorii cei primitori de premii Nobel cu bratele deschise sa lase glumele si sa se apuce de treaba in privinta asta. Odata si odata poate se va ridica un lenes dintre ei si, in incercarile lui disperate de a-si transporta trupul dintr-un loc confortabil in altul, va reusi sa puna cap la cap principiile relativitatii si sa creeze ceea ce, pentru multi bolnavi de LnA, ar fi suprema inventie a umanitatii.

Cu aceste ganduri de incurajare fata de niste necunoscuti de care depinde confortul meu fizic, ma indrept spre casa. E intuneric deja de cateva ore, dar imi place. Luminile de pe stalpi imi ofera minimul de siguranta necesar pentru a nu intra in obisnuita panica provocata de intuneric. E liniste si pot sa-mi ascult sunetul pantofilor pe asfalt. E un sunet infundat, dulce, ca o lovitura ritmica a unui ciocan pneumatic din lada cu jucarii din copilarie. Fumez pasind si mainile imi flutura asemeni unei balerine. Stiu ca sunt ridicola, dar imi place unduirea incheieturilor. Ma linisteste, cred, dar mai degraba imi lasa falsa impresie de gratie care mi-a lipsit toata viata. Nu sunt supla, niciodata nu am fost, dar, desi nu mi-a pasat niciodata de constructia corpului meu, m-am bizuit mereu pe el si pe siguranta pe care mi-au oferit-o un sistem imunitar superior multora si pe niste forte fizice mai mult banuite decat testate sau oricum foarte rar testate.

Mai am putin pana ajung "acasa" si deja intrevad aburii iesind din baia fierbinte, spuma la care se uita candva pisoiul meu atat de curios, prosoapele reci si patul. Nu voi mai deschide calculatorul in seara aceasta. Sunt mult prea obosita sa stau pe net. Dupa baie, ma voi duce direct in pat, infasurata in prosop, si voi adormi. Imi simt deja greutatea corpului pe cearsafurile reci si perna moale in care se afunda un cap atat de obosit (intristat?). Ajung la scara. Arunc tigara si scot cheile. Mereu m-am intrebat daca e vreun nebun pe undeva care, vazand acest gest nu tocmai discret, s-ar gandi ca sunt singura acasa si vulnerabila prin aceasta. Dar nu am surprins nicio privire bizara. Niciodata. Cu atat mai putin acum cand nu e nimeni pe strada.

Ma indrept spre lift si simt cum ma infiorez. Acelasi fior irational pe care il simt mereu noaptea cand trebuie sa iau liftul. Mi-e spaima stupid de necunoscut, de absurd, de aratari in care nu cred in timpul zilei, dar pe care creierul meu se incapataneaza sa le vada uneori noaptea. In lift nu le-am vazut inca niciodata, dar daca vor aparea in seara asta? Imi imaginez atacul de panica si incercarile disperate de a-mi controla respiratia. Mi-e mai teama de aceasta criza decat de subiectul halucinat in sine. Imi golesc mintea complet de orice element superstitios si deschid usa liftului. Desi iluminat, nu apuc sa reactionez cand doua maini puternice ma trag inauntru apasandu-mi gura si strangandu-mi torsul. Sunt impinsa catre oglinda si, desi vad clar individul care m-a tras inauntru, nu reusesc mental sa inteleg nimic din fizionomia sa. Inteleg doar ca este mai inalt si ca poarta ceva intunecat. Chipul in schimb e gri, sters si lipsit de ochi, nas, gura. Mi-e teama mai mult de acest blocaj al creierului si de efectele secundare decat de situatia in care ma aflu. Imi simt tot sangele scurgandu-se in picioare si ma inmoi. Reusesc sa vad cu ochii mintii o fereastra de internet cu un caesar zambitor, apoi pierd contactul cu realul.

Vad o masina, un copac luminat de faruri si un camp. Un volan pe dreapta si un bloc in constructie, abandonat de mult timp. O suvita bruneta cazand pe o frunte ingusta si puternic ridata, apoi un glas aspru imi spune ceva. Nu inteleg ce spune, dar vad lacrimi alunecand pe obrajii mei. Apoi nimic. Cand deschid in sfarsit ochii, imi simt obrajii in flacari. Sangele a reinceput sa circule si-mi zvacneste dureros vena din frunte (al treilea ochi?). Sunt in pat, "acasa". Lumina veiozei de langa calculator lumineaza camera pustie. O tigara stinsa inca fumega in scrumiera. Incep sa ma nelinistesc. Suvita bruneta incearca sa se combine cu chipul fara trasaturi din lift, dar nu reusesc sa obtin nici un chip familiar. Incep sa calculez riscurile. Daca necunoscutul m-a adus aici si e inca la mine, nu ar putea fi decat in bucatarie sau la baie. In bucatarie nu ar prea avea ce face. Doar nu mi-o face o cafea. Ar trebui atunci sa fie la baie. Din cativa pasi pot fi langa cutitele de pe chiuveta din bucatarie si apoi, as fi in siguranta, relativ. As avea curajul de a cauta cheile si de incerca sa fug. Macar pana la un vecin. Si as putea chiar sa iau si un telefon cu mine. Inima imi bate cu putere in timp ce calculez perspectivele si mi-e groaza de intoarcerea necunoscutului langa mine in timpul executarii planului meu. Mi-e teama sa nu fiu prea slabita sa ma ridic din pat, dar adrenalina imi da puteri titanice.

Dintr-un pas, sunt langa pat. Din alti doi, sunt in bucatarie. La fel ca in cazul blocajului mental din lift, panica ma impiedica acum sa aleg intre cutitele din bucatarie. Ar trebui sa fie unul mare care sa-l sperie, dar doamne! Cum sa ranesc eu un om? Mai degraba m-as taia pe mine decat sa tai pe altul. Sa iau atunci un cutit mai mic, dar cu lama puternica? Nu stiu ce sa fac. Aproape zambesc cand ma autoironizez gandind sa iau o furculita. Nu mai am timp sa analizez. Trebuie sa ma inarmez cu ceva. Poate aparea langa mine din clipa in clipa. Futu-i... Hotaraste-te, fato, odata! Intind mana catre un cutit minuscul, din acela pentru friptura, cu zimti mici si desi, si catre un polonic mai mare. Incep in sfarsit sa respir. Ma simt intr-o relativa siguranta. Acum, unde ar putea fi cheile? In usa de la intrare nu le vad. Le-o fi pus pe frigider? Ma indrept pasind catre frigider si imi simt inima oprindu-se in clipa in care lama ingrozitor de rece a unui cutit imi atinge gatul. Raman nemiscata si astept. Nu indraznesc nici macar sa intorc capul sa il privesc. Imi simt doar mainile moi si obiectele luate pentru a ma apara alunecandu-mi liber din palme. Un zgomot ascutit ma face sa tresar la impactul polonicului cu gresia. Valuri de adrenalina incep sa-mi curga in vene si-mi simt pulsul in lama cutitului care inca imi atinge gatul. Astept revendicarile agresorului si nu stiu daca sa ma astept la perversiuni sexuale sau pur si simplu sa fiu transata. Ma ingrozeste ideea de moarte cand sunt indragostita. Pentru ca simt ca traiesc pentru cineva, nu mai sunt stapana asupra vietii mele sa-mi permit sa-mi fie indiferent daca traiesc sau mor. "Nu este viata mea, domnule", as vrea sa-i spun. "Ti-as fi dat-o, daca mi-ar fi apartinut, dar nu este a mea sa o dau. Nu ai dreptul sa o iei." In loc de aceasta, imi simt buzele muscandu-se pana la sange si privirea incruntata. Nu voi ceda atat de usor!

-Dezbraca-te. In liniste si incet.

Inlemnesc uimita. Totusi e un violator. Hmm... Acestia sunt vulnerabili intr-un anumit moment. Atunci cand vor sa ti-o bage in gura, le poti explica teoria cu reflexul muschilor masticatori in momentul in care craniul iti este strapuns de un cutit. Este singura ocazie de a prelua controlul. Oare in ce film vazusem asta? Si oare chiar functioneaza in viata reala? Mereu am tinut ideea aceasta ca solutie finala intr-un caz urgent. Ar fi bine sa functioneze.

-Dezbraca-te!

A doua oara imi pare usor iritat de lipsa mea de reactie. Hotarasc sa il ascult. Vreau sa imi spuna cat mai repede sa ingenunchez si sa i-o iau in gura. Sa se termine odata cu toate acestea. Imi deschei nasturii de la camasa unul cate unul si ma intorc cu fata la el. Lama cutitului imi aluneca pe gat, dar nu ma taie. Slabise apasarea de cand am inceput sa ma deschei. Il privesc in ochi in timp ce imi deschei sutienul, dar, cand l-am lasat sa cada, vad aparand un zambet pe buzele sale. Ma scarbeste, ma dezgusta. Acum nu as mai fi avut preconceptii legate de alegerea unui cutit mare. Ma simt umilita si scrasnesc din dinti. Mi-o vei plati, lichea!

-Continua. Si fusta.

Imi duc mainile la spate si imi deschei fermoarul, dar mi se agata intr-o bucata de material. Fac o grimasa, enervata ca nu pot scapa de fusta mai repede. Dar imi vad sanii. Sfarcurile tari, dureroase si umflate apoape crapa sub impulsul hormonilor. Fac ochii mari si ma gandesc ca imi imagineaza ca sunt excitata. Ohh.. Futu-i! Sunt doar hormoni, imbecilule! E perioada mirifica a lunii in care am pofte senzuale. N-are a face cu tine. Putea fi si un bat si tot as fi avut sfarcurile intarite. Futu-i ma-sa de fermoar!

-Intoarce-te.

Ridic ochii spre el si-l vad amuzandu-se pe seama frustrarii mele. Pervers nenorocit! Doar nu crezi ca ne-am imprietenit acum! Ajuta-ma si treci la treaba. In curand vei regreta. Ma intorc cu spatele la el si simt lama rece a cutitului pe spatele meu trasand o linie neintrerupta. Mi se face pielea de gaina si ma umezesc. Imi urasc tradarea corpului si aproape smulg fusta de pe mine. Raman in chiloti cu spatele la el si astept sa-mi ceara sa continuu. Simt flacari in ochi si stiu ca, daca as avea puteri telekinetice, l-as sfasia cu privirea. Dar el tace. Oare ce are de gand? Cat de departe poate merge acest om cu perversiunea? Stiu perversi limitati, perversi romantici, perversi rationali, dar stiu si din aceia care se excita doar cand va un gat taiat sau o burta spintecata. Am un fior care imi strabate tot corpul. Ma astept din clipa in clipa sa-mi taie gatul cu lama rece a cutitului si-mi vine sa plang de nervi. Nu e corect! Nu acum! Ma gandesc ca iubesc prea mult si e pacat de o iubire intrerupta si risipita sub pamant. vreau sa ma intorc cu fata catre el, dar simt o mana pe umarul meu drept tintuindu-ma.

-Nu te intoarce.

O a doua mana imi atinge pielea de pe spate provocandu-mi fiori tactili. Sunt in continuare revoltata pe reactiile corpului meu si urasc umezeala crescanda dintre picioare. Inchid ochii si ii tin stransi incercand sa-mi alung senzatia de placere data de atingerea acestui individ de care mi-e sila. Da, imi repugna atingerile acestui om! Are maini cleioase si respiratia imputita. Probabil nu a mai facut baie de zile intregi. Ma murdareste si ma dezgusta. E un "necurat". Dar autosugestionarea nu functioneaza. Mana lui cu degete atat de albe si reci imi atinge pielea de pe abdomen. Tresar simtindu-i respiratia in ceafa. E atat de aproape de mine incat de abia acum realizez ca este prima apropiere fizica dintre corpurile noastre. Iar eu sunt atat de goala. Doamne. Cand se va termina supliciul acesta? Ii simt mana dreapta pe un san, jucandu-se cu sfarcul atat de umflat, in timp ce stanga patrunde cu violenta in chiloti, imi desparte labiile cu un deget si aluneca in umezeala calda tradatoare. Instinctiv, imi strang picioarele, dar mana lui dreapta ma apuca de par si-mi trage capul pe spate cu putere in timp ce cealalta mana incepe sa frece cu frenezie un clitoris ce se intareste instant. Imi vine sa plang, sa tip, sa strig tuturor cat ii urasc pentru ca m-au lasat singura in mainile unui nebun. Dar, in loc de asta, gem infundat cand simt doua degete intrand in vagin si impingandu-se in mine intr-un ritm rapid si violent. Imi arcuiesc spatele si-l ating cu fundul. Il simt tare prin pantaloni si imi revine in minte planul meu de mai devreme.

-Lasa-ma sa ti-o sug, ma aud spunand.

Dar nimic. Simt doar mana din mine crispandu-se usor si iesind. O fi auzit ce i-am spus? Simt deodata o bucata de material pe pulpe, apoi ridicata incet pe vulva, peste sfarcurile atat de dureroase si apoi fixata peste ochi cu un nod. Ma trezesc infiorandu-ma din nou. Nu mai vad nimic, iar placerea fizica se intensifica. Ma las dusa apoi de mana, ca prin vis, pana in camera unde am patul, intinsa pe pat si asteptand. Inca simt, cu mintea, sfasieri de intestine generate de cutitul de mai devreme. Oare ce ma asteapta? Nu mai simt revolta. Doar frica de necunoscut si fierbinteala generata de idei prea variate, de posibilitati multiple ale unui viitor cu multe sfarsituri. Ii simt mainile cu degetele reci pe pulpe, indoindu-mi genunchii in sus, apoi buzele fierbinti sarutandu-mi labiile rase. Ma retrag instinctiv, aproape catarandu-ma pe perne. Nu vreau asta! E mult prea intim ca sa permit unui pervers necunoscut sa o faca. Dar mainile lui ma apuca de solduri si ma trag inapoi, inspre el, inspre gura lui (flamanda?). Limba lui traseaza o linie umeda de la clitoris catre anus si apoi revine catre vagin unde se inmoaie in lichidul perversiunii mele. Ii simt patrunderea limbii ca pe a unui insetat. "Sunt acrisoara", imi amintesc.

O mana de-a lui se desprinde lent de coapsele mele, in timp ce cealalta continua sa ma tintuiasca. In timp ce imi suge clitorisul, simt un deget intrand in mine si tatonand, ca un betisor de mostra experimentala, vaginul in interior. Ma trezesc dorind acest invadator in mine, patrunzandu-ma violent, terminand si disparand din viata mea. Ma trezesc sperand ca-mi va placea ce-mi va face si ca nu ma va rani. Idioato! Ma aud gafaind, iar degetele mi se crispeaza pe cearsafurile reci. Ii simt degetul umezit in mine continuandu-si traseul catre anus si incercand, incet-incet, sa il deschida. O noua incercare a mea de a ma retrage este stavilita de mana de pe coapse care ma tine in continuare cu putere. Ii simt degetul atat de lipicios intrand incet, mai intai doar unghia, apoi doua falange, apoi in intregime. Fiori de gheata ma strabat, dar totul se topeste cand incepe sa il miste si sa imi linga clitorisul ca un nebun. Cearsafurile par de foc, iar patul se roteste cu mine pe un cer al noptii plin de stele. Simt ridicolul halucinatiei, dar imi simt vaginul si anusul atat de deschise inca nu-mi mai pasa. Il vreau pe acest om in mine. Vreau sa ma posede si sa ma faca sa termin. Imi trec limba peste buze, flamanda de el. Il vreau tare pe limba, pe buze, intre buze, dar el nu se indeparteaza inca de umezeala mea acrisoara. Incep sa gem, sa ma revolt. Il vreau in mine! Oriunde, dar in mine! Il simt ridicand capul. Nu-l vad, dar simt ca se uita la mine.

-Imi vrei pula, tarfa?

Inghet. Ura viscerala de mai devreme incepe sa creasca in mine. Imi urasc corpul, ii urasc senzualitatea exagerata. Vreau sa inceteze totul. Sa-i fac rau individului acestuia si apoi sa fiu in siguranta.

-Vreau sa te sug.

Il simt infiorandu-se si ma mir. El, un violator, poate fi manipulat verbal? Apoi il simt deasupra mea, cu rasuflarea rapida pe obrajii mei. Ma saruta pe frunte. Ce mama dracului face?? Pe nas. Futu-i pizda ma-sii!! Ce e asta??! Pe pometi. Atat de tandru ca un iubit care ma adora. Nu! Lasa-ma!! Ce dracu' faci?? Apoi pe buze. Un sarut cast si inca umed de lichidul meu acrisor. Nu inteleg nimic. Imi feresc buzele intorcandu-mi capul. Incerc sa ii evit tandretea, dar nu reusesc decat sa-l enervez. Imi prinde capul in maini, il fixeaza, apoi imi patrunde gura cu limba lui atat de puternic incat imi simt buzele strivite de dinti. Sarutul acesta salbatic reaprinde fierbinteala dintre picioarele mele si incep sa ma zvarcolesc sub el, desfacand picioarele astfel incat sa-i simt taria pulsand pe vulva mea. Te rog. Te rog. Te rog. Te rog. Te rog. Te rog. Te rog. Te rog. Te rog. Te rog. Te rog. Te rog. Incoerenta gandurilor ma face sa ma desprind de real si sa implor penetrarea. Ii simt o mana indepartandu-mi chilotul, apoi simt patrunderea pana in creier. Ma imping in el ca si cum as vrea sa-l inghit cu totul in umezeala mea. Ii simt testicolele pe fese si imi vine sa tip. Te ador. Te ador. Te ador. Te ador. Te ador. Te ador. Te ador. Te ador. Te ador. Te ador. Te ador. Te ador. Subit, ma simt golita. Nu mai este in mine. A iesit complet si ma panichez. Se joaca? Ma va patrunde iar sau ma va lasa razbunator astfel? Din ce in ce mai mult lichid acrisor care mi se scurge pe fese face asteptarea dureroasa. Ii simt rasuflarea fierbinte pe gatul meu si ma misc sub el. Incerc sa ma infig in el fortat, dar nu-l gasesc. Ce face?? O noua penetrare violenta ma face sa strig. Buzele lui le cauta pe ale mele si il musc. Patrunderile lui devin ritmice si rapide. Un nou val de caldura se ridica si-mi cuprinde sanii, apoi imi simt tamplele zvacnind. Ii simt venele frecandu-se de peretii vaginului meu si simt ca ma descompun in mii de celule risipite in bratele lui. Ma topesc, ma ridic, zbor, tip! Lichidul meu ii inunda membrul care pulseaza sub miscarile spasmodice ale muschilor mei vaginali, brusc invadati de valuri de sange fierbinte. Imi vine sa plang de emotia atat de puternica a placerii primitive, dar il simt incordandu-se brusc si impingandu-se in mine cu o determinare de mamut de neclintit. Apoi buzele lui poposesc pe ale mele. In mii de ani, il simt ridicandu-se si sarutandu-ma (din nou cast?) pe sani. Sunt ravasita si nu am de gand sa ma ridic din pat. Il aud ducandu-se la baie, spalandu-se si ma intreb daca imi va face rau. Nu-mi mai pasa. Respiratia imi devine usoara si il aud, ca prin vis, imbracandu-se. Ma saruta din nou apasat pe buze, apoi aud usa de la intrare deschizandu-se si inchizandu-se. Intind mana lenes si-mi dau esarfa de pe ochi. Cand reusesc sa ma obisnuiesc cu lumina veiozei, vad un bilet pe pat, langa mine, si o narcisa alba: "Mda..."

Literatura de proasta calitate

As vrea sa am curajul sa-i spun ca nu am mai facut dragoste de foarte mult timp, ca nu-mi amintesc cum e sa fiu imbratisata dupa un act sexual si ca ma doare ca a trebuit sa-l rog sa ma sarute data trecuta cand era in mine. As vrea sa inteleaga ca nu este la nici un examen, ca nu trebuie sa-mi demonstreze nimic, ca orgasm nu-mi poate provoca nimeni altcineva in afara de mine si ca tanjesc atat de mult dupa o noapte, nu de pasiune, ci de iubire. As vrea sa poata vedea singur cat ma doare ca ma trateaza ca pe o amanta cu care refuleaza in urma unui mariaj insipid, ca a inceput sa ma dezguste pasiunea falsa dintre noi si psihologia inversa pe care se incapataneaza sa o aplice fata de mine. As vrea sa-i strig in fata cat il iubesc si cat de mult doresc sa-mi apartina si sa-i apartin pana la sfarsit si apoi sa plec fara sa-l mai vad vreodata. Da! As vrea sa-l doara raceala, sa o cunoasca si sa o indure, sa fie nevoit sa se obisnuiasca cu ea. Dar el e absent. Fizic, virtual, in intregime un mare absent atat de dorit de fiinta mea.

I-am spus ca renunt. Nu i-a pasat nici macar cat sa reactioneze. Sa fi spus ca e de acord macar (sa se fi revoltat, nu ma asteptam), dar chiar nimic? I-am spus ca uneori simt ca sunt doar un amuzament pentru el. M-a intrebat, zambind, daca intr-adevar cred asta. La naiba, putea sa ma contrazica macar. Nu a facut-o.

As vrea sa pot sterge totul deodata, sa smulg din mine tot ce a fost si este inca asa cum fac cu benzile de ceara cand ma epilez pe picioare. Sa raman apoi curata, putin iritata, dar frumoasa, neatinsa de nimic impur. As vrea sa arunc bricheta, simbol de o imensa importanta in mintea unei bolnave. De ce iubirea e doar obsesie si dependenta intretinute de obiecte insignifiante pentru ceilalti, dar atat de puternice pentru noi? De ce nu putem iubi fara sa trecem prin sevraj in momentul despartirii premature? Vreau sa ma las de fumat si mi-e teama ca nu as putea, dar am rezistat de atatea ori sevrajului iubirii. Ce proasta! Sa renunti la tigari nu poate fi mai greu. Ar fi obscen sa fie, nu? Toate doctrinele absurde, dar frumoase, cu care am fost crescuta, s-ar spulbera. Chimia sa fie mai puternica decat iubirea? Iubirea sa fie o chimie mai slaba decat dependenta de nicotina? Daca as accepta vreodata aceasta idee, as accepta ca iubirea e praf, iluzie generata de un creier hiperactiv in anumite momente hormonale ale vietii. Am iubit oare vreodata sau a fost doar dorinta de a poseda subiectul care, intamplator, a devenit tinta gandurilor mele? Mereu am simtit asta, dar am preferat sa blochez aceste idei tocmai pentru a genera o poveste frumoasa, credibila si fermecatoare pentru celalalt. Mereu mi-a pasat mai mult de celalalt decat de mine. De ce? Hmm...Nu din generozitate sau noblete a sufletului, ci din vanitate. Din dorinta arzatoare de a-l lega de mine prin recunostinta, din speranta ca poate astfel voi parea mai buna decat simt ca sunt, din dorinta atat de rar marturisita ca, poate, cineva ar putea spune ca sunt speciala, ca nu sunt o blonda roz, ca ma iubeste cu adevarat pana la capat, dincolo de pat si de satisfacerea unor nevoi...orale.

Mai am 3 ani si deja simt ca au trecut prea multi de cand am inceput sa scriu acest text. Scriu ca sa ma vindec, ca sa ma pot analiza si sa-mi pot canaliza dorintele nesatisfacute catre ceva care sa faca sa merite acesti 3 ani. Rar sufar de hipergrafie, iar acum nu este unul dintre acele momente. Scriu ca sa construiesc. Scriu in scop medicinal. Scriu matematic. Mai am 3 ani... "Unde te vezi peste 5 ani?" La ultimul interviu le-as fi spus : "Cu un an inainte de ceea ce prevad a fi sfarsitul unor idei frumoase, interesante doar pentru mine, foarte rar impartasite cu ceilalti, in nici un caz unice, dar ale mele. As mai avea un an." Acum le-as spune ca nu ma vad nicaieri. Ce ai face daca ai sti ca mai ai doar 3 ani? Cat din comportamentul tau s-ar schimba? Cum ai vorbi cu ceilalti? Le-ai spune lucruri nepermise? Le-ai marturisi ca nu iti pasa de ei si ca zambetul pe care il vad pe chipul tau cand le vorbesti nu e nici macar bunavointa, ci falsitate perversa? Le-ai spune celor care te dezgusta, dar alaturi de care esti nevoit sa petreci o parte din viata ta, adevarul? Sau te-ai lasa cuprins de lasitatea unei false sperante si ai continua sa fii aceeasi marioneta de pana acum? Imi vine mereu in minte fatalitatea din Miorita. Nu sunt o inculta, sunt mai rau: o uituca fara nici o alta scuza. Cineva a spus ca fatalitatea este specifica romanilor. Ma obsedeaza aceasta idee, pe de o parte ca revolta fata de ceva ce am fost instruita ca este negativ (fatalisti sunt doar lasii, nuh?), pe de alta parte ca tentatie careia nu stiu daca vreau neaparat sa-i rezist. Sa ma las purtata de val si sa nu fac nimic care sa merite trecerea acestor 3 ani poate fi incredibil de ispititor.

As vrea sa beau mai putin ness si sa nu-mi mai fie frig. Sa adorm cand inchid ochii fara sa fiu nevoita sa ma extenuez pentru aceasta. Si as fi vrut sa-l pot suna cand simt nevoia de a vorbi cu el. Sa ma fi bucurat alaturi de el dupa ce am fost la medic acum ceva timp si, mai ales, sa nu-i mai mint atat de mult pe ceilalti in legatura cu ceea ce este intre noi. Cei care stiu de noi, ca fiinte reale, stiu ca ma iubeste. Credeam, candva, atat de mult ca ma iubeste incat le-am impartasit si lor. Acum e umilitor sa recunosc ca m-am inselat atat de mult si, probabil, nu o voi face. Ii voi lasa sa creada intr-o iubire continua si perfecta, cel putin pentru a obtine liniste din partea lor, cel putin pentru a fi lasata in pace sa fiu eu insami, linistita sau tulbure, asa cum simt. Ce poate fi rau in a nu le marturisi adevarul atata timp cat eu il cunosc si il constientiez si, mai ales, cat nu ma amagesc? Nimic.

Rezultatul scontat: liniste
Rezultatul obtinut: randuri fara noima pentru ceilalti si chef de a bea.

Actiune: ma duc sa beau

Buh bye now... ;)

fantezie fortata...

esti in pat langa mine...tocmai am facut sex...iti aud respiratia din
ce in ce mai adanca, dar nu pot adormi...ma gandesc cat de mult te
iubesc si regret ca nu ti-am spus-o mai devreme...te vad in intuneric
gol si zambesc amintindu-mi momentul in care ai terminat...mi-a placut
sa te privesc terminand in mine...erai chinuit...erai frumos...simt ca
te doresc iar...pulsatii puternice si dulci ma ametesc...intind mana
catre tine si iti mangai fruntea...mi-e teama sa nu te trezesc...as
vrea sa te trezesti, sa ma iei in brate si sa ma faci sa fiu a ta din
nou....te privesc dorindu-te atat de mult, dar neindraznind sa-ti
tulbur somnul...totusi mana mea dreapta coboara pe pieptul tau...se
opreste in dreptul inimii si simte, o perioada, ce se intampla dincolo
de carne si coaste...imi par prea rapide bataile inimii tale, dar
niciodata nu am stiut sa inteleg care este ritmul firesc...gandesc ca
oricum difera de la o persoana la alta...sau nu?...dormi, nu-i
asa?...zambesc gandind ca te prefaci si ca imi vei prinde mana daca
voi continua...chicotesc, dar ma sperii sa nu te trezesc...si
cobor...incet...pe abdomenul tau....umm...daca erai treaz, ti-as fi
vazut pielea infiorandu-se sub atingerea degetelor mele...dormi
asadar...o rasuflare usurata imi urca in piept si ma infior...esti gol
si relaxat...te ating mai intai cu doua degete curioase...nu ai cum sa
simti nimic...le umezesc in gura si incep sa te mangai...foarte
incet...atat de incet incat abia te simt sub degetele umede....mi-e
pofta sa te gust...sa te simt intarindu-te in gura mea, sub limba atat
de pofticioasa...cobor....te sarut mai intai...ca pe un obiect sacru,
prind intre buzele mele fiinta ta...te simt miscandu-te si inghet...ma
uit in sus si vad ca dormi in continuare....stau astfel minute bune
pana ma conving ca nu te prefaci...mi-e teama de tine adormit, dar te
prefer astfel...mi-ar fi mai teama daca te-ai trezi....te sarut din
nou...limba mea te gusta si te inconjoara...incepi sa cresti si sa
devii fierbinte in gura mea...toata aceasta situatie ma face sa tremur
infiorata...gem...doamne...sunt nebuna...ce fac?...ar fi mai bine sa
ma opresc...te vei supara daca te vei trezi si ma vei
surprinde...off...dar cum sa ma opresc?....nu pot...nu vreau...vreau
sa te gust pana la capat...oare e posibil sa termini dormind?...am
auzit ca da...voi incerca sa am grija sa nu te bruschez...umm...te
gust in continuare si ador ce simt...sunt un violator...sunt o
dominator...un posesiv....esti al meu, in ciuda ta...ti-o sug si ma
simt murdara...perversa...imposibil de oprit totusi...ma desprind de
lumea rationalului si te ating...imi umezesc un deget introducandu-l
in mine si incerc sa-l introduc in tine anal...nu-mi mai e teama de
nimic...ti-o sug si sunt ingrozitor de excitata....incet-incet,
muschii anali se relaxeaza si pot introduce mai mult degetul...incep
sa il misc...esti atat de tare in gura mea...deodata iti simt mainile
pe capul meu..ohh doamne...te-ai trezit...imi vine sa plang si sa fug
cat mai departe...nu-mi vine in minte nici o explicatie sa iti
dau...incerc sa ma ridic, dar apasarea mainilor tale e ferma...incepi
sa-mi misti capul in ritmul dorit de tine...te introduci in gura mea
din ce in ce mai adanc...am o reactie violenta la aceasta intruziune
si reusesc sa ma smulg din mainile tale...ma intorc cu spatele si imi
afund fata in perne...mi-e atat de rusine ca m-ai prins...iti simt
apoi mainile tale mangaindu-ma...offf...te iubesc...iarta-ma...ma
intorc cu fata la tine si te privesc in ochi...dar imi provoci
teama...ma privesti atat de salbatic...doamne...nu-mi face rau....ma
mangai usor pe fata sa zambesti...de ce imi zambesti astfel...inca
dormi?...te rog...opreste-te si zambeste-mi asa cum o faci de
obicei...ce e cu tine?...deodata te ridici in genunchi si te asezi
seasupra mea...imi prinzi capul in maini si ma tintuiesti pe
perne...vad cu spaima delicioasa cum te apropii de mine si cum te
introduci in gura mea cu violenta...inchid ochii strans si te
gust....picioarele mele se desfac si lasa sa se scurga lichidul
fierbinte produs de fiorii pe care continui sa mi-i
provoci...offf...veau sa termini in gura mea...iti simt gustul, dar e
atat de putin ce simt acum...vreau tot...vreau sa-mi inunde gura
parfumul tau....simt ca ma inec si vreau sa ma retrag, dar ma tii prea
puternic...te retragi tu putin...ma lasi sa respir, apoi te introduci
si mai adanc in mine...ritmul creste si-ti simt taria lovindu-mi cerul
gurii....imi pun mana pe fesele tale si le strang...imi infig unghiile
in ele si te imping si mai adanc in mine...in gura mea...mai
repede...te rog...termina in gura mea....nu vreau sa curga nimic
afara....te-am primit...esti al meu...esenta ta imi apartine...te simt
crispandu-te si impingandu-te si mai mult...ahh...lichidul imi umple
gatul...ii simt gustul departe in cerul gurii si ma relaxez...te
ador...mereu te-am adorat in clipa finala...te dai jos de pe mine si
ma iei in brate...ma saruti pe par si ma tii atat de strans incat
doare...nu stiu cine ai fost mai devreme, dar te-am iubit...somnic
usor, dragul meu...

Raphaël, le nom d'un ange...

Quatre consonnes et trois voyelles
C'est le prénom de Raphaël
Je le murmure à mon oreille
Et chaque lettre m'émerveille
C'est le tréma qui m'ensorcelle
Dans le prénom de Raphaël
Comme il se mêle au a au e,
Comme il les entre-mêle au l
Raphaël à l'air d'un ange
Mais c'est un diable de l'amour
Du bout des hanches
Et de son regard de velours
Quand il se penche
Quand il se penche mes nuits sont blanches
Et pour toujours
Hmm

J'aime les notes au goût de miel
Dans le prénom de Raphaël
Je les murmure à mon réveil
Entre les plumes du sommeil
Et pour que la journée soit belle
Je me parfume Raphaël
Peau de chagrin pâtre éternel
Archange étrange d'un autre ciel
Pas de délice pas d'étincelle
Pas de malice sans Raphaël
Les jours sans lui deviennent ennui
Et mes nuits s'ennuient de plus belle
Pas d'inquiétude pas de prélude
Pas de promesse à l'éternel
Juste le monde dans notre lit
Juste nos vies en arc en ciel
Raphaël a l'aire d'un sage
Et ses paroles sont de velours
De sa voix grave
Et de son regard sans détour
Quand il raconte
Quand il invente je peux l'écouter
Nuit et jour
Hmm

Quatre consonnes et trois voyelle
C'est le prénom de Raphaël
Je lui murmure à son oreille
Ca le fait rire comme un soleil

Fervex....o poveste anti...cititi prospectul...

raceala urata...dureri mari..nevoie de fervex....imi place sa iau fervex pt ca aduce f mult a suc.. :-D...in fine...dupa o zi intreaga in care m-am tot certat cu ceaiuri si cafele fierbinti, cand m-am convins ca nu-mi rezista sistemul imunitar fara ajutor extern, am facut o cautare pe google si, gasind ce cautam, am intrebat ochii suspiciosi ai unei madame unde pot gasi o farmacie in zona serviciului...

hmmm....s-a uitat atat de bizar la mine de parca eram contagioasa...in rest e femeie de treaba..ma invita cu incapatanare sa mananc la ea, iar eu cu indarjire o refuz in fiecare seara.. :-D...hihi...cred ca ma crede salbatica... :-P...pfff.....n-am chef de socializari cu strainii...sa-si vada de viata ei, eu mi-o vad de a mea...

anyway...dupa serviciu, luni seara, m-am dus la farmacie..."Bonsoir! Vous avez du Fervex?"..."Bonsoir, madame! Oui, bien sur. Sucre ou normal?"...pff...eu de unde naiba sa stiu?..sa fie pt adulti doar...cu cat mai puternic, cu atat mai repede imi va trece raceala...dar parca si asa e prea dulce..."Normal, s`il vous plait.."...dupa lungi cautari la capatul carora descopera ca de fapt nu mai avea decat normal "5 Euros, s`il vous plait!"...pff...platesc, iau panaceul si ies..."Au revoir et bonne soiree, madame!"..."Bonne soiree!"...imi aprind o tigara care imi irita gatul si mai mult...dar macar am o preocupare pana ajung in gara....

in T2, am o criza de tuse de-mi curg ochii ca la copiii rasfatati cand li se refuza bomboanele dorite...s-a facut un pic de loc in jurul meu, dar eram prea preocupata de reflexul de a respira ca sa ma mai sinchisesc de ei...au fost cele mai groaznice 2 minute din viata mea...intr-un final m-am linistit si am putut sa-mi calmez plamanii...am coborat, multumind domnului care s-a retras (un pic prea mult?) ca sa-mi faca loc sa trec...si dusa am fost...oare cat de mare era "dara" de virusi pe care am lasat-o in urma?...pff...numai de asta nu aveam chef sa ma ingrijorez...voiam cu disperare sa ajung cat mai repede la mine sa activez FERVEX-ul... ai naibii savantii astia care se chinuie sa inventeze toate prostiile, numai teleportarea nu!!..pff...dupa inca 20 minutele am ajuns...deschid repede laptopul si ma duc sa fac dus...cat mai fierbinte ca sa mai excit un pic sistemul imunitar...fac fervex-ul si astept sa-si faca efectul...dupa vreo ora, ma molesesc si incep sa ma usture ochii...ehh...a venit timpul sa ma retrag...am temperatura si ma jeneaza sinusurile...nu are sens sa mai stau de aiurea pe net...noapte buna, tuturor...

dimineata ma trezesc mai devreme decat de obicei, dupa un somn greu si agitat...fac repede alt fervex, deschid laptopul si aprind o tigara...yummyy...reusesc chiar sa fredonez ceva satisfacator...inseamna ca nu e chiar atat de rau pe cat credeam...tra la la...astazi o sa fie bine...sunt doar incalzita dupa somn sau inca am febra?...ehh...vad eu mai tarziu...probabil isi face efectul fervex-ul...dupa cateva minute, cu tigara aprinsa, ma uit deconcertata la cana ramasa goala...hmm...sa fac o cafea?...nu merg tigarile dimineata fara sa beau ceva...dar de cafea mi-e lene sa pun.. :-(....mai am niste apa calduta ramasa dupa prima cana de fervex si ma hotarasc sa mai fac una.. :-((...una dintre cele mai proaste decizii ale vietii mele....dupa alte cateva minute, incep sa ma molesesc...ehh, vezi ce patesti daca te trezesti cu o ora prea devreme?...pfff...las` ca te odihnesti diseara...azi ai 2 call-uri cu oameni pe care trebuie sa-i convingi sa munceasca...nu poti sta acasa...hai, fugi la baie...trebuie sa pleci...azi e marti!!...ohh fuck...azi au anuntat greva la transporturi...de fapt preaviz de greva..."Catherine, qu`est-ce que c`est que le preavis d`une greve?"..."Bin, je ne sais pas si cela veut dire qu`on va arreter les trains, mais toutefois essaies de voir sur leur portail s`ils ont annoce des manifestations.."...mda...am intarziat si nici nu stiu daca circula ceva...si sunt atat de ametita...mmm...ce cald pare patul....off...ar fi superb sa nu circule nimic..m-as intoarce, as anunta ca lucrez de acasa si as mai dormi macar o ora...sau o jumatate de ora chiar...m-as trezi proaspata dupa aceea...

inchid laptopul, iau tigarile, cheia, imi pun castile, dau pe Chapter I si plec...in gara, nimic...multi oameni, dar nimic in zare...hmm....poate anunta ceva....sa fiu atenta...doamne, ce mult mi-a crescut parul...imi prieste aerul curat si mancarea sanatoasa...no more pizza seara cand ajung acasa, no more cartofi prajiti...sunt la cura de detoxifiere si ma simt splendid...numai de nu ar fi oboseala asta care-mi face picioarele ca de plumb...mainile imi atarna dezarticulate pe langa corp, iar ochii ma ustura cumplit...sunt atat de grele pleoapele... trebuie sa stau jos...langa negresele alea?...sporovaiesc prea tare..ma obosesc... :-(...vreau sa stau undeva singurica, in liniste, sa ma odihnesc...sunt atat de obosita....de ce nu am stat astazi "acasa"?...("acasa" pe dracu...hotelul nu e nici pe departe casa mea....)...ah da...Florence Laget si Isabelle Costantini...pff...oare ce fel de femei or fi?...am mai avut niste schimburi de mailuri cu Isabelle acum f mult timp...prea mult chiar...in secolul trecut?...si parea o femeie dezghetata...destul de capabila chiar...dar de Florence nu am auzit niciodata...sper sa nu ma expedieze prea repede...la dracu, am venit sa-i conving sa-si faca treaba...cat de stupid sa fii sa platesti un om pt asa ceva?...pff...dar cutting costs la IT...ma f...si trenul ala nu mai vine...nu se anunta nimic...ce dzeu?...sa vina odata...trebuie sa stau jos..neaparat...stau atat de teapana incat ma doare coloana...mi-e teama ca, daca as indoi putin genunchii, as cadea...fii vigilenta, draga mea...ar fi ridicol sa te vezi prabusita aici in fata atator sovini....off...de ce mama naibii nu am ramas la mine??...

imi scot cartea sperand sa-mi insel ceasul intern...citesc doua paragrafe dintr-o poveste "terifianta", dar banala, despre unii care au supravietuit razboiului din vietnam numai ca sa se trezesca peste multi ani bantuiti de propriile constiinte...boring...ohh da...vine..in sfarsit...

ma asez si ma uit pe geam...de ce am facut ce am facut?...in definitiv ma doare prea mult ca sa merite efortul...ce se va intampla in viitor?...ce intrebare stupida, dar atat de binevenita..incep sa visez...intalniri cu oameni obscuri, amenintari dureroase...imi vine sa plang...mi-e atat de dor de ei...ce idioata sunt...pragul de trecere de data asta a fost mai mare decat mi-am imaginat....offf...

ma trezesc brusc in clipa in care mi se inchid ochii...ce mama naibii e cu mine??...inca am temperatura, dar niciodata nu am patit asta!!...e de abia 10 dimineata!!...wake up girl!!....doamne, parca nu as fi dormit toata noaptea....pfff...doar nu fervex-ul..sa fim seriosi...am un organism puternic..fac fata usor celor doua plicuri de licoare tamaduitoare...si totusi imi vine im minte o intamplare de acum multi ani...eram prin clasa a 12-a..parca...dupa 7 pastile de medicament binevenit impotriva migrenelor, am parasit excursia pt a ma urca in tren si a ma intoarce acasa..TREBUIA sa ajung in patul meu...TREBUIA sa ma bag in plapuma...TREBUIA sa dorm....acum TREBUIE sa stau treaza..inca nu am ajuns la T2...si mai e atat de mult... :-(...scot cartea si incerc sa ma mentin treaza...dar daca m-as ridica?..nu mi-ar fi mai bine?...conchid totusi ca ar fi un efort prea mare pt organismul meu..si mi-e atat de cald....observ nicte ochi care spioneaza lupta ochilor mei...se amuza bine individul, nu?...pff...nu inteleg...eu as fi ras in hohote...de multe ori am facut-o cand vedeam oameni aproape adormiti in metrou..hahaha....de ce nu rade omul asta?..de ce ma fixeaza astfel??...doamne, ce grele imi sunt pleoapele...houilles carrierres sur seine...cate mai erau oare?....parca vine nanterre...stai treaza!!!....si de abia apoi la defense....sau invers?....offf...numai de as putea sa mai tin ochii deschisi inca vreo cateva minute...apoi m-as mai trezi cu forfota din jur...mi-e frica...

ma foiesc pe scaun, imi iau capul in maini si-mi frec fruntea...mmm...ce mangaiere dulce....atat de senina, atat de calda....La Defense Grande Arche....fuck!!...asa...e bine...sunt in miscare..imi simt circulatia reluandu-si cursul...e bine...imi misc ochii in jur...aceasta mare de oameni ma antreneaza...se apropie bariera...scot abonamentul...e bine..sunt treaza...mai am putin si ajung...offf...sunt atat de obosita...oare cat o fi ceasul?..am intarziat mult azi?....fuck!!...se tine azi "la reunion d`equipe"???...nu-mi mai amintesc...a fost sapt trecuta?...trebuie sa fie azi?....ce s-a intamplat saptamana trecuta??...ohh...la naiba cu toate astea..trebuie sa raman treaza....mai am destul de mers...T2....nuh!!...nu din nou...nu ma pot tine pe picioare..trebuie sa stau jos....neaparat...dar nu pot sta jos...voi adormi cu siguranta...ce dzeu fac???...ce paradox dement!!...sunt atat de calda...totul e atat de cald...ii iubesc pe toti din jurul meu...hihi...ce dragalas e nenea cu chipiul...ma asez..cu atat mai rau...nu as rezista 12 statii in picioare...sa citesc?...daca citesc, mi se coboara pleoapele prea mult...ma hotarasc sa ma uit pe geam...visez...de ce am plecat?...ce se va intampla cu mine?...incotro ma indrept?...mi-e atat de dor de ei...off...fiinte dragi...imi vine sa plang pentru a doua oara in dimineata asta...si parca toti din jurul meu ma privesc...ce mama naibii vrea chinezoiul ala?...du-te mai copile la taiteii mataluta...de ce te holbezi?....haha...daca l-as injura in romana, m-as mai trezi oare?...ma uit iar pe geam...Brimborion...oh, doamne....cat mai e.....sa nu uit sa-mi iau tigari...sau poate cobor mai tarziu?...pff...sa vad de ce am chef cand ajung...nu mai rezist...accept cu tristetea infrangerii inchiderea pleoapelor...imi masez iar fruntea...mmm...ce mangaiere de amant tandru....daca as adormi acum, as avea cele mai dulci visuri...atat de cald...atat de senin..."Excusez-moi!..J`suis desolee"...pfff....tine-te femeie pe picioarele dumitale!!....si pronunta naibii toate cuvintele!!...ce dracu, vreti sa ghicesc cuvintele pe care le inghititi?...nu m-a facut mama detectiv...spuneti daca aveti ceva de spus...daca nu, la revedere...inchid comunicarea si gata....pfff....deshide ochii, fato!!...oare cat mai e?..inca nu s-a oprit...deci mai e...nu am ajuns....telefonul!!..haha...

dar doarme...nu pot sa-l trezesc doar pt ca nu pot eu sta treaza....oare e prea tarziu acum sa ma intorc sa dorm?...las` ca-mi fac o cafea cand ajung..una din aia super-tare...sper sa nu fiu jumpy dupa aceea...desi mi-ar fi util...imi place sa fiu jumpy cu "la force de vente"..haha...imbecili... :-D

"Ninineata.." "Daa..?" "Mii, nu pot sa stau treaza!! Mi se inchid ochisorii...mi-e frica...nu vreau sa adorm...te-am trezit?" "Haha...cum sa adormi, mai?...Unde esti?" "Nu stiu sigur...dar mai am...mi-e frica.." "Mai ai temperatura?" "Nu stiu..cred...un piculet doar...mi-e cald oricum..." "Cate plicuri de fervex ai luat?" "Doua...crezi ca de la ele?.." "Haha...mda...nasol...uite...stam de vorba la telefon pana ajungi si apoi te duci repede la baie si te speli cu apa rece pe fata...apoi bei cat de multa apa poti..sa nu fie f rece, dar trebuie sa bei cat mai mult lichid...trebuie sa elimini fervex-ul ala suplimentar..." "Pai si roaming-ul?...Nu stiu cat mai am pana ajung...O sa se umfle factura...Vorbim mai tarziu, dap?.." "Nu fi incapatanata...Da-l naibii de roaming...Nu vreau sa-mi fac griji...Stam de vorba pana ajungi..."...etc...

am ajuns intr-un final...mai alerta decat mai devreme, dar cu mult mai molesita decat de obicei...am fugit repede ai am facut o cafea, inca dinainte de a da "Bonjour!"...am baut 2 pahare cu apa cat mai rece (stupid girl!!)...si m-am spalat pe ochi..pe la 12 am mai luat un fervex...acesta insa nu si-a mai pus amprenta atat de mult asupra organismului meu...intre timp apucasem sa si mananc ceva...offf....virusi idioti...atat de diferiti de cei cunoscuti pana acum de organismul meu... vreau acasa.. :-(

Vampirii ce sug bomboane

Netul este unealta diavolului pentru ca ne anuleaza personalitatile si da sansa unor nulitati de oameni sa para ceea ce nu sunt. Trendurile de adolescenti fac ravagii printre utilizatorii de internet. Toti sunt mai nou vampiri, gotici, neintelesi, taiati cu lame, arsi cu bricheta, alcoolici, orfani, tristi sau tot felul de spuze. E atat de usor sa-ti faci un alter ego care sa dea pe spate orice fetishcana care asculta HIM si se imbraca in negru din cap pana in picioare. “Sunt vampir energetic, karma mea e albastra, sunt in zodia Anticristului, mananc virgine si soparle la micul dejun si ma adap cu sange de capra.”- cam asta spune un Vasile cu telemea sub unghii ca o cucereasca pe bucuresteanca Maricica cu bratara cu tepi la mana stanga si tricou cu Slipknot. Tone de sange se varsa online, se suge sange, se taie vene, se moare si se invie in a treia zi, se fac orgii satanice, se ridica altare de rahat virtual.

Carti celebre sunt citite si bagate la cutiute pentru ca TREBUIE sa stii macar un Nietzsche, Anne Rice, Bram Stoker si alti astfel de fotbalisti ca sa pari un vampir neinteles. Zeci de fete te venereaza, in timp ce tu le venerizezi cu tot felul de sifilishi vampirici si alte versiuni demo de vampirashi (paduchi pubieni). Se aude zgomot de aripi…”you’ve got mail, your darkness”. Si iata ca distrusul in cauza atrage atentia in CPVML ( comunitatea pustoaicelor vai mortii lor). Bloguri triste, afirmatii socante, agresivitatea verbala, o poza cu mult machiaj negru si rosu, tot felul de instrumente de taiat- sunt ingredientele perfecte pentru a obtine cocktail de creatura intunecata cu tendinte de suicid.

Ei, dar ne permitem sa jonglam cu tot felul de nosferatzi, ca doar suntem in patria lui Dracula, si nu trebuie sa zici “sug sange” de 2 ori ca sa te creada cineva. Si daca nu sange, atunci bomboane…si daca chiar nu ai ce suge, si fanele tale virtuale refuza sa-ti dea gat si singurul gat pe care ti-l dau e “gatu ma-tii” atunci o galerie microbista iti va da destul sa sugi cat sa devii cel mai obez bampir.

“Am fost aseara in padure si am jertfit o gramada de vietati(gandaci, capre, stelisti) pentru Samael Satana Belial Belzebut conte de Mama Dracu, frate de cruce intoarsa cu Lestat. Fie ca iadul sa se deschida si sa am parte de reduceri la Cora, note bune, transfer bun la net si goticaritze cracite. “ Un asa blog entry iti aduce instantaneu comment-uri gen “ Da inteleg ce simti si eu am fost abuzata cand eram mica si de atunci abuzez de rabdarea celor de pe net oferindu-le ineptii si gesturi gratuite pe care oricum nu le fac pentru ca mi-e teama sa nu ii murdaresc de sange lama Gilette a lu’ tata. Te iubesccc.Contele meu. Printul meu intunecat. Sursa mea de intuneric cand cade curentu in baie. Dark kisses and bites. “

Si ce o sa se mai iubeasca astia 2 pe yahoo messenger cu saruturi infocate si insangerate, cu copane de liliac infipte in dos, trasi pe roata sa simta cat de scurti sunt (la minte), cu vene balanganindu-se aidoma spaghetelor bagate in gura celuilalt.

Inca un aspect haios al acestor creaturi ale beznei (prostiei) este felul in care pornesc in explorarea corpului. La inceput, blogul e timid , retras, “sug sange din gat. Muhahahhah” . Apoi pe masura ce apar fanaticele, zonele de prospectare sanguina coboara si coboara si nenea printz liliac suge sange din sani , abdomen, pana ajunge sa suga menstruatie si daca tot e in zona ia sa se scoata si cu o penetrare.

“Astazi e innorat si ploua si vremea e asa de friguroasa. Ah ma simt asa bine in intunecimea universului astuia ciumat de mine.” Traducere: Locuiesc in Petrosani, sunt sarac vai de capul meu si acu’ sta sa mi se termine ora de net la sala si ma gandesc cu groaza nu mai am lemne de foc si tre sa mai ard 2-3 abecedare desi abia eram si eu la litera “L”. Dar totusi poate prostesc vreo fetiscana sa ma creada fiul iadului, doar-doar o veni aici in oras sa am si eu parte de altceva decat de intunecimea mainii mele de vampir.

Ah! Tre sa plec…Se lumineaza de ziua si incep sa ma simt slabit. Ma duc sa ma bag in cosciugu’ lu’ bunicu’ sa sug niste Mentosane pentru ca la noapte lumea imi va fi din nou imparatie !!!!

Gratie lui Thrystan17