Baaa, tata a fost...

Nu avem nici un merit de cand suntem pe aceasta planeta micutza si poluata. Ce ramane de facut? Sa ne laudam cu meritele stramosilor, mosilor, tatilor si mamelor, unchilor si verilor indepartati. Bunicul a fost in lagar in Siberia baaa, sunt ruda cu nush ce poet baaaa, varu meu e fotbalist la Steaua baaa. Ne mandrim cu ei chit ca au facut ceva bun sau rau. Bunicu’ a baut un butoi de vin intr-o zi baaaa. Se presupune automat ca mortii sunt buni si se ajunge la faza de cand eram mici cu “tata meu bate pe tatal tau”. Avem unchii pe care ni-i comparam . “Baaa unchi-miu lucreaza la BGS si are brandul ca Hercule”, respectiv “Baaa frati-miu lucreaza la SPP si impuca ca John Wayne”. Intr-o buna zi vom fi parinti si vom incepe la vreo sindrofie lesinata de criza varstei de mijloc sa epatam cu “Ba fi miu face facultatea” si “Ba, al meu s-a lasat de droguri de un an”.

“Tata e senator”, “mama a scris 10.000 de carti”, “bunica a fost ruda cu Mina Minovici. Fenomen indepartat este si cel cu “ sa vezi frate, il stiu eu pe unu care…”, “l am vazut cu ochii mei” , “eram acolo” , “l am ajutat”.

Apoi avem “ ai auzit de ala ? “ ,“ am auzit ca s a apucat de droguri” , “Ai auzit ma ? A murit cutarica, saracu” . Toti auzim, niciodata nu vedem. Tot timpul, “ai auzit de ala”, “ai auzit de alalaltu’”. La moda este acum, “il stii pe ala de la formatia aia, e var miu, frati miu, un amic, iubitu/iubita etc”.

“Il stii pe ala care super tare marfa atunci? E ruda cu mine.”

“Wow cum ai reusit sa intri acolo la concert, cum te ai angajat acolo, cum ai cumparat aia, de unde ai aia, cum de ti a dat 10???” “Pai tata e…”

“Te cheama Stanescu? Esti ruda cu Nichita Stanescu? “

Aud asta tot timpul. Fuck no! Nu sunt. Desi mi-e usor sa afirm ca sunt . Conteaza ? Ar avea vreo influenta? Ne laudam cu cocktailuri de gene. Ce conteaza daca cel de dinainte a fost regalitate, cine stie cum s-a corcit amestecand gene de care ne e rusine ( nimeni nu se lauda cu stramosi tigani) cu gene de rege.

Gratie lui Thrystan17