Cunoscut si ca Metrorex, acest serviciu de (f)utilitate urbana mi-a pricinuit o placuta sauna azi. Dar stati, nu e doar provider de transpiratii gratuite, ci si de casual sex la gramada, pipaieli neortodoxe si cafteli dragastoase. Pe la ora 18.00 in ziua de 21 august 2006 priveam in zare, cu caldura infipta in creier ca umbreluta in cocktail. Eram in statie la Unirea, asteptam sa se intample marea unire intre mine si o sticla de bere la mine acasa. Pentru aceasta, aveam nevoie de un metrou numit dorinta, preludiul la orice implica sudoare.
Inca de la inceput era ceva putred cu modelul antic de metrou. Geamuri aburite si guri larg deschise strivite de ele imi spuneau ca n-ai loc inauntru nici sa naparlesti. Mi-am jucat cartea cea mai mare, nesimtirea si m-am bulucit printre carduri de manelari si pustoaice transpirate. S-a pus dop primului vagon cu un stol de tuciurii care veneau de la munca. Pe camasutele lor albastre sau roz puteai ghici forme de norisori create de transpiratie, ghiceai zone mai paroase, burti, si alte locatii. Aceasta-mi era cea mai “apetisanta” priveliste in situatia de fatza, caci alternativa imi era o duzina de subtiori care se balanganeau de bare, mai ceva ca porcii atarnati la abator.
Vagonul era comunist, imparteam cu totii frateste transpiratie, cineva din spate imi mesteca guma, cineva din fundul vagonului dadea flegme cu gura mea, iar conductorul cred ca mi se pisa prin… pori. Valuri mexicane provocate involuntar… nu este un meci din Divizia A, ci o coborare la o statie oarecare. Mosi guralivi si miopi isi cereau dreptul la sauna, desi nu e Herculane la Dristor bre!!! Cu mana intr-un buzunar de peste 2 vagoane, si vorbind la un telefon la 10 metri distanta am purces spre casa in ritm de gasteropod gatit la foc mic.
Nadusind observam in jurul meu cum se lichefiau bunele lichele bucurestene ce au ales metroul cu aceasta nefericita ocaziune.
Vocea suava si feminina care anunta statiile ma speria, caci nu aveai acolo loc nici sa clintesti o erectie, fara sa spargi geamuri sau sfinctere. Portofelele se cautau intre ele prin buzunare ce plangeau dupa o mana care sa le mangaie. Telefoane mobile se cufundau in piscine formate in buzunare de pantaloni de stofa alunecand cu dragoste in mana ciorditorului ce le va scapa de mirosul de urina si transpiratie.
Ca o remarca, metrourile ce circula de la Pipera pana in Berceni au nume care de care mai defloraristice : Crizantema, Nufarul, etc. Sa va uitati pe locomotivele lor. Va astept cu drag in Crizantema, locul unde subtiorile isi dau intalnire la un ceai de H2O si o supa de borsh pestilentzial.
Haideti cu totii sa faceti dragoste si razboi in metrou!
Gratie lui Thrystan17
Inca de la inceput era ceva putred cu modelul antic de metrou. Geamuri aburite si guri larg deschise strivite de ele imi spuneau ca n-ai loc inauntru nici sa naparlesti. Mi-am jucat cartea cea mai mare, nesimtirea si m-am bulucit printre carduri de manelari si pustoaice transpirate. S-a pus dop primului vagon cu un stol de tuciurii care veneau de la munca. Pe camasutele lor albastre sau roz puteai ghici forme de norisori create de transpiratie, ghiceai zone mai paroase, burti, si alte locatii. Aceasta-mi era cea mai “apetisanta” priveliste in situatia de fatza, caci alternativa imi era o duzina de subtiori care se balanganeau de bare, mai ceva ca porcii atarnati la abator.
Vagonul era comunist, imparteam cu totii frateste transpiratie, cineva din spate imi mesteca guma, cineva din fundul vagonului dadea flegme cu gura mea, iar conductorul cred ca mi se pisa prin… pori. Valuri mexicane provocate involuntar… nu este un meci din Divizia A, ci o coborare la o statie oarecare. Mosi guralivi si miopi isi cereau dreptul la sauna, desi nu e Herculane la Dristor bre!!! Cu mana intr-un buzunar de peste 2 vagoane, si vorbind la un telefon la 10 metri distanta am purces spre casa in ritm de gasteropod gatit la foc mic.
Nadusind observam in jurul meu cum se lichefiau bunele lichele bucurestene ce au ales metroul cu aceasta nefericita ocaziune.
Vocea suava si feminina care anunta statiile ma speria, caci nu aveai acolo loc nici sa clintesti o erectie, fara sa spargi geamuri sau sfinctere. Portofelele se cautau intre ele prin buzunare ce plangeau dupa o mana care sa le mangaie. Telefoane mobile se cufundau in piscine formate in buzunare de pantaloni de stofa alunecand cu dragoste in mana ciorditorului ce le va scapa de mirosul de urina si transpiratie.
Ca o remarca, metrourile ce circula de la Pipera pana in Berceni au nume care de care mai defloraristice : Crizantema, Nufarul, etc. Sa va uitati pe locomotivele lor. Va astept cu drag in Crizantema, locul unde subtiorile isi dau intalnire la un ceai de H2O si o supa de borsh pestilentzial.
Haideti cu totii sa faceti dragoste si razboi in metrou!
Gratie lui Thrystan17
No comments:
Post a Comment